Pie with silence

-Nu va pasa de el? Dati-mi drumul! le zic, incercand sa ma misc

Cei doi nu o bagara in seama.

-Daca chiar v-ar pasa, m-ati lasa macar pe mine sa vorbesc cu el.

Barbatul ofta si ii dadu drumul. Eu eram deja prea departe stand pe marginea unei prapastii.

-Multumesc. zic, disparand. Unde esti? il intreb

Nu ii raspunse, nu vroia sa o faca.

Aparu la marginea unei prapastii, cautandu-l cu privirea. Veni langa el, prinzandu-l de mana. De ce faci asta?

-Asa, spuse el si isi trase mana din a lui.

Il privi atenta, studiindu-i din nou ochii albastrii-verzui. Il saruta scurt, dandu-se un pas in spate, ajungand pe marginea prapastii. Arunca o privire peste umar, surazand senin.

O privi cu ochii mari si inghitii in sec.

-Ei bine, tu esti sirul meu, te urmez oriunde. ii zic, lasandu-mi piciorul drept deasupra prapastiei

O prind de mana si o trag spre mine.

Imi intorc privirea uimita spre el.

-Doar eu trebuie sa mor, nu si tu, spun eu calm privind'o.

-O sa o facem. Amandoi. zic, sarutandu-l scurt apoi ma dau in spate, sarind.

Am privit in jos si am strigat ceva. Nici eu nu stiam ce.
-La dracu, proasta! tip eu si sar dupa ea.

Il prind de mana, priviind in jos. Dispar, aparand pe margine, cu el.

-Esti tampita? tip eu nervos la ea.

-Nu, doar nebuna. ii zic, ridicandu-mi privirea spre ochii lui.

-Da, vad si eu asta, spuse el pe acelasi ton.

Il lua de mana, disparand imediat. Aparu in camera ei.

O privi serios.

Inchise usa, spunandu-i sa se aseze. Intra in bucatarie, faca doua ceaiuri

Se aseza pe canapea.

Ii dadu o cana cu pisici negre, asezandu-se pe un fotoliu, cu genunchi la piept, si cu o cana in brate