Welcome to my life

O seara frumoasa de toamna...o seara perfecta pentru vanatoare...Da, statuse in acel loc numit "camera" o zi intreaga, ceea ce nu era chiar genul lui Anthony. Insa acum nu mai putea sa reziste asa ca a hotarat sa iasa la o mica "plimbare". Si unde altundeva daca nu in padurea de la iesire din oras, acolo unde era sigur ca nu va da peste niciun om [desi pentru el nu ar fi fost o mare pierdere daca ar fi omorat un om] si unde stia ca erau destule animale cat sa se sature pe acea zi.
Si...zis si facut. Iesi pe geam si zbura pana ajunse in padure. Simti un miros puternic iar ochii ii erau rosii.

Continuă să stea pe frunze ; pe sol mai uşor. Desena o schiţă. Noaptea. Nu îi era frică de ce putea vedea , de ce îi se putea întâmpla.
Lumina lunii era puternică. Poate exagerat. Privi desenul şi zâmbi copilăros.

Era oarecum furios, insa ii era foame, acel miros puternic i se urca la creier si se simtea de parca avea sa cada intr-un abis al nebuniei. Era un miros de OM, putea sa-si dea seama de asta de la mii de kilometri. Incerca sa se controleze insa toate eforturile sale fura in zadar. Incepu sa alerge prin padure, in directia dinspre care venea mirosul. In cateva secunde se afla la cativa metri(vreo 10-15) de o silueta ce statea cu spatele la el. Insa o recunoscu. Era persoana pe care NU ar fi vrut sa o vada acolo. Nu in acel loc si nici in acel moment. Si uneori isi dorea sa nu o fi cunoscut deloc.
-Ce cauti aici? spuse pe un ton ridicat si totodata rece, dur. Ochii inca ii erau rosii.

Stinse ţigarea ce o ţinea între fârful buzelor şi închise caietul privind luna. Dintr-o dată se auzi o voce rece , aspră.
Îl privi pe tip. Era Anthony.
-Ce ţi se pare că fac? Desenez.

"-Ce ţi se pare că fac? Desenez."
Ingusta ochii continuand sa o priveasca si se apropie precaut de ea.
-Aici? In mijlocul padurii? o intreba "dezvelindu-si" coltii.

-Dea. E mai linişte aici. dădu din umeri.

Pufai sarcastic si ii lua caietul din mana pe care il arunca la cativa metri, fara sa se uite unde "ateriza" acesta. La urma urmei, la dracu', era doar un caiet, nu ii pasa.
-Stiai ca aici vin de obicei cei ca mine? o intreba pe un ton rece.

Se întinse după caiet.
-Oh drace! De ce l-ai aruncat! aveam schiţe pe el! se resti. Nu ştiam şi nu îmi pasă! spuse tot aşa de răutăcioasă.

Isi baga mainile in buzunar enervat la culme dupa care venira si cele doua replici ale Rebeccai. O prinse de maini strangand-o usor, oprind-o sa se intinada dupa caiet si o trase spre el.
-Nu stiai si nu iti pasa, nu? Eh uite ca acum stii si de pasat ar fi trebuit sa iti pese pentru ca in acest moment ar fi putut fi un alt vampir in locul meu si nu stiu care ar fi fost probabilitatea ca tu sa mai fii vie. ii spuse printre dinti si privirea ii cazu asupra semnului in forma de semiluna pe care i-l lasase cu cateva zile in urma, cand o muscase de gat.

Îl privi încruntată.
-Şi? Asta era! Ce să fac.

-Probabil sa-ti iei chestia aia [spuse aratand cu capul spre caiet] si sa dispari de-aici. O trase spre el si isi apropie usor fata de a ei, lasand capul intr-o parte. Desi mirosul era prea puternic, reusise sa se controleze insa nu stia pentru cat timp. O saruta, apoi ii spuse facand un maaare efort sa zambeasca[adica d'oh, el? sa zambeasca? rar.]:
-Uneori chiar ma enervezi.

Se scălâmbă la el. Acceptă sărutul şi îl privi.
Ascultă ceea ce spusese
-Eu enervez pe mulţi.

O privi amuzat insa se incrunta cand simti niste pasi apropiindu-se repede de ei, ceva ce semana mai mult cu o fuga. Nu era un om, nu era nici un animal ori varcolac. Era un vampir. Si stia si cine era.
-Nu-i bine. spuse privind in jur, incercand sa-si dea seama de unde veneau pasii.
In cateva clipe simti o prezenta in spatele lor si se intoarse, observand o silueta inalta. Era un vechi "prieten" de familie, Dimitri. Cei doi se urasera de moarte dintotdeauna, acest lucru era cert.
-Mai, mai...spuse noul-venit privind-o insistent pe Rebecca.
-Mai-mai si tie, Dimitri. ii spuse Anthony sarcastic, pe un ton aspru si sari in fata fetei.

Simţi şi ea că ceva nu era în regulă îl privi pe Anthony. Imediat observă un tip. Ciudat şi cunoscut lui Anthony.
Blondul sări în faţa ei.
Îl prinse de antebraţe privindu-l îngrijorază şi temătoare pe celălalt tip.

-Ce-ai zice daca te-ai da din fata ei si m-ai lasa pe mine sa ma ocup de ea?
-Don'soara n-are nevoie ca tu sa te ocupi de ea, multumesc, esti foarte amabil. Ma descurc si eu. ii spuse uitandu-se in spate la Rebecca si isi muta privirea spre Dimitri. Dar tu ce-ai zice daca ai pleca de-aici?
-Ha! Cumva domnul Anthony Depp apara o fata? Un OM? intreba vampirul pregatit sa sara asupra Beccai.
Anthony scoase un marait puternic si simti mainile fetei pe antebratele sale. Probabil ca noul-venit nu avea sa renunte asa usor.

Tipul îşi dădu ochii peste cap şi rânji tâmp.
Îl apucă pe Anthony de braţe şi îl împinse sărind asupra fetei.

Tipul il impinse pe Anthony si, enervat la culme, il impinse pe noul-venit cand acesta se arunca asupra Rebeccai. Dimitri se lovi de trunchiul unui copac unde ramase cateva clipe.

Se ridică rapid în picioare simţind cum nu ştia cum să se controleze.
Preferă să fugă cât o ţineau picioarele ştiind că Anthony o va prinde din urmă.

-O sa regreti asta. ii spuse Dimitri furios iar Anthony il fulgera cu privirea, inca avand ochii rosii.
-Mai vedem noi. ii spuse maraind apoi Dimitri disparu iar Anthony alerga dupa Rebecca si o ajunse din urma in 5 secunde.

Simţi cum căzu în genunchi obosită , fugise prea mult şi prea repede dintr-o dată. Trase aer în piept simţindul pe băiat apoi.
-Ce prieteni mai ai şi tu...spuse sarcastică privind pămâtul , încă stând în genunchi.

-Da, e "cel mai bun prieten al meu". ii spuse sarcastic dandu-si ochii peste cap. Clatina din cap apoi o ridica de jos si o saruta.

Se lăsă ridicată şi apoi sărutată de blond , zâmbind copilăros.