About a girl.

Afară crăpase deja de ziuă. Soarele deja îşi ocupa şi el prea măritul loc pe cer.
Eh şi acum vine partea interesantă. Soarele bătea fix în geamul Rebeccăi , ce frumos nu-i aşa? Eh na. Razele soarelui erau puternice , iar jaluzelele fetei subţiri şi culori deschise.
Se întoarse pe o parte , partea opusă razelor - mai bine zis aceaiaşi direcţia în care băteau şi razele- şi îşi trase pătura peste faţă.
Perfect. Mai dormi ceva. Gen câteva ore.
Era vreo doişpe.
Încă dormea , perfect chiar.
Era bine aşa , dormea în boxeri şi o cămaşă normală , really , normală.

Statuse pe scaun timp de vreo jumatate de ora fara sa se miste de acolo, lucru pe care obisnuia sa il faca de fiecare data cand se plictisea. Brusc ii venise o idee in cap: sa bantuie pe holuri. Si cum el avea chef de misto-uri la acea ora, zis si facut. Iesi din camera sasi in cateva secunde ajunsese in fata unei usi dinspre care venea un puternic miros de om. Batu, chipurile sa para politicos, doar nu vroia sa isi sperie victima chiar asa, din prima.

Ce bine dormea , era perfect. Dintr-o dată se auzi bătai insistente în uşa de lemn .
Se întoarse pe o parte , nevrând să deschidă. Avea impresia că aceea persoană pleca apoi - făcea puff- .
Adormi la loc , dar persoana de după uşă o sperie într-un fel şi se auzi un mare 'buff' , deah căzuse din pat. Şi cu ocazia asta se şi trezi.
Se ridică în picioare , scuturându-se parcă de praf şi merse spre uşă.
O deschise agitată.
-Da?!

Ridica sprancenele privind-o pe fata amuzat. Simtea mirosul acela puternic, si se abtinu sa nu sara la gatul ei sa o muste. Insa stia ca trebuia sa reziste.
-Buna si tie. ii spuse sarcastic si intra in camera, fara sa intrebe daca i se da voie. Dormeai? o intreba desi oricum nu ii pasa lui prea mult.

Îl privi pe tip ciudat. Ăsta intrase în camera ei fără nicio ruşine.
-Um...da...intră. dădu din umeri încercând să nu bage de seamă.
-Da , dormeam . spuse nerealizând defapt cum era îmbrăcată ,aşa că nu se ruşina Şi ...cum zici că te cheamă? întrebă curioasă închizând uşa .

-Nu-mi amintesc sa fi zis. Iti zic acum: Anthony. Pe tine?

-Încântată. Eu sunt Rebecca- se prezentă şi aceasta privindul , arăta bine , dar şi matur în acelaşi timp.
-Presupun că îmi eşti vecin.

Ridica slab din umeri privind-o atent. Era draguta tipa insa era om, si ura acea rasa. Isi duse o mana la nas incercand sa nu mai bage in seama acel miros ce il tenta tot mai mult.
-Da, presupui bine. ii spuse asezandu-se pe o canapea.

Privi acel gest cu mâna. Se gândea că poate , mirosea ea , camera ei sau ceva de genul. Se privi în acel moment .
-Hopa... scuză-mă două minute! exclamă roşcata fugind rapid în altă cameră pentru a se schimba.
Îşi luă un maieu negru cu un imprimeu cu guns n roses pe ea şi o perecle de blugi tăiaţi , obişnuit pentru ea.
-Gata.

Zambi cand vazu tricoul cu Guns n'Roses insa nu intelesese de ce se schimbase. Of oamenii astia...probabil crezuse ca mirosea ea a transpiratie sau altceva.
-Err...nu asta era problema de fapt. ii spuse ducandu-si mana dreapta la ceafa si isi ciufuli parul.

-Eram în pijama. se strâmbă puţin amuzându-se cu totul de ceea ce făcuse.
-Şi scuze deranjul. Um... dar da , care este problema? întrebă ea curioasă.

-Eh, o poveste lunga...si nu cred ca ai vrea sa o stii. ii spuse fetei iar ochii i se facura rosii. Ii inchise si redevenisera la culoarea initiala si anume albastrii, apoi ii redeschise.

Ce ciudat. Se strâmbă uşor la tip şi îl privi mai bine.
-Haide spune! Doar nu o-i fi vreun vârcolac sau ceva. râse scurt.
Nu credea în chestiile de genul.

"Ai vrea tu..." isi spuse in gand apoi ii raspunse:
-Ei bine...nici chiar. Daca ti-as spune ca sunt vampir probabil ca in secunda urmatoare ai fugi mancand pamantul si ai tipa in gura mare, nu? o intreba razand slab.

Nici gând să facă ea acest lucru. Începu să râdă.
-CE?! continuă să râdă cu lacrimi . Fugi de aici!

O privi ciudat insa ii zambi in coltul gurii.
-Nu crezi, nu? Vrei sa iti demonstrez? o intreba ridicand des din sprancene iar ochii i se facura din nou rosii desi incercase din rasputeri sa ignore acel miros enervant si totodata placut.

Îl privi serioasă , abţinându-se de la un râs isteric . După ea tipu nu era vampir.
-Da!

Se apropie de gatul ei desi o parte din el dorea sa se stapaneasca si o musca usor. Era placut, si se simtea minunat, nu mai muscase un om de ceva timp deoarece obisnuia sa se hraneasca nu animale. Insa mai omora si oameni cand dadea peste unii care sa-l enerveze.
Inchise ochii incercand sa se indeparteze de ea, deoarece nu avea de gand sa o omoare. Nu acum.
-Tu ai vrut-o. ii spuse serios privindu-i semnul in forma de "semiluna" sau ceva asemanator pe care il lasase pe gatul fetei.

Totul luase ca pe o glumă. Simţea la un moment dat cum energia ei scădea.
După ce băiatul se îndepărtă , se sprijini de un scaun. O cumprinsese un val de ameţeală ce o făcea să nu mai rezistete şi să cadă în genunchi.

Observa ca Rebecca mai avea putin si lesina si o aseza pe canapea. Isi puse mana rece pe fata sa si ii dadu suvitele dupa ureche.
-Te simti bine?

Îşi încruntă puţin sprângenele.
-Omule tu tocmai m-ai muşcat şi mi-ai luat sânge din corp. Crezi că aş putea fi bine? încă se pare că mai avea curajul să zică ceva. nu îi era frică de Anthony. probabil nici nu conştientiza dacă este în pericol sau nu.

-Te-am avertizat de la inceput. Si hai ca nu poate fi atat de rau, nu ti-am luat mult sange. Bine ca m-am oprit la timp. o privi atent nereusind sa isi dea seama daca era speriata sau nu. Si NU sunt om! ii spuse oarecum furios insa reusi sa isi mentina calmul care uneori ii scotea din sarite pe unii.

Râse amuzată. Uşor uşor îşi revenea.
-Bine ... măi vampirule! Cu ocazia ta uite acum cred în ce spun unele persoane. Dar chiar nu credeam că eşti...

Ridica slab din umeri mutandu-si privirea in alta parte.
-Sunt destui vampiri pe-aici din cate am auzit. Oricum, eu sunt genul de vampir mai...singuratic daca pot sa spun asa. Care de obicei bantuie padurile in speranta ca poate-poate mai gaseste vreun animal pe care sa il vaneze.
Se opri putin si se uita la ea, privind-o fix in ochi. Lasa capul intr-o parte, apropiindu-si fata de a ei. Incerca sa isi dea seama ce vroia sa faca, imposibil sa sarute un om, fiinte pe care nu le suporta. Insa o facuse. O saruta fara sa-i pese daca se grabise sau nu. Ridica slab din umeri.
-Scuze...

Destui vampiri? Wow! Asta era ceva , pentru că ea nu ştia niciunul. Na , asta e viaţa.
Dintr-o dată îl privi destul de aproape pe băiat. Ce ochii incredibil de frumoşi avea.
Îi simţi presiunea buzelor lui peste ale ei. Ce minunat. Acceptă sărutul.
-Nu-ţi cere scuze!